Spre deosebire de Mihail Gorbaciov, Ion Iliescu nu a devenit un autentic social-democrat. De la Stalin a invatat tanarul Ion Iliescu ca socialismul inseamna omogenitate, unitate, devotament neconditionat pentru linia partidului. A invatat ca ascutirea luptei de clasa este o legitate a socialismului, ca mensevicii, trotkistii, buharinistii si alti fatarnici trebuia striviti ca niste buruieni otravite. In secret, in anii care au urmat, Iliescu a ramas atasat miturilor de tinerete. Cand l-a contactat Silviu Brucan, printr-un amic comun, fost activist marcant al Tineretului Progresist, sa semneze “Scrisoarea celor 6″, a refuzat. A spus ca ramane in rezerva partidului. Stia ca asocierea cu veteranii clandestinitatii comuniste ar putea fi exploatata candva in defavoarea sa.

In plus, nu este omul riscurilor. Ii place sa joace doar carti castigatoare. Sigur, din ratiuni pragmatice, a simulat, dupa 1989, deschidere spre dialog, a ajuns chiar sa stea de vorba cu diversi politologi anticomunisti pe care…

View original post 108 more words

Advertisements

Leave a comment

Filed under Uncategorized

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s